Prima zi de schi in Bansko

Trezirea la 7,45. La ora 8,25 platim, deja, biletul pentru transportul cu busul pana la partie. Ne costa 2 leva de persoana (aproximativ 4 lei), dar avem transportul asigurat pana foarte aproape de gondola. Nu mai este coada de ieri, dar totusi sunt deja vreo 50 de persoane la coada. Facem o strategie si unii raman la coada, iar altii merg sa ia skipassurile. Eu ma asez cuminte la coada. Inaintam destul de greu, iar cei trimisi sa cumpere bilete nu vin. Coada e demarcata de niste grilaje de metal, prinse zdravan unele de altele.

Azi este ultima zi a Campionatului Mondial de Schi,

drept pentru care primim de la organizatori celebrele vuvuzele. De aceasta data inscriptionate cu Fibank (First Investment Bank). Stam deja de vreo jumatate de ora in coada, cand aflam ca trebuie sa mergem de la aceasta coada la cea de la casa de bilete, pentru ca skipassul de 6 zile este personalizat cu poza fiecaruia. Excelenta treaba. Lasam rand, vorbind cu cele doua tipe din spate care sunt romance, si apoi sarim grilajul de metal si ne indreptam spre casa. Eu iau atitudine si merg foarte hotarata, gandindu-ma ca, oricum, nu cunosc nicio injuratura in bulgareste, asa ca nu voi intelege daca mi se va adresa vreuna. Ajung pana in fata ghiseului, ii intind tipei cartea de identitate, ca sa imi scrie numele pe card, si apoi zambesc in timp de mi se face poza.

Gata skipassul pentru 6 zile, in valoare de 316 leva.

Plec de la casa de bilete si ma indrept, din nou, spre coada de la gondola. Hmmm. Treaba asta cu lasatul de rand mi-a adus aminte de lasatul de rand la lapte, acum mai bine de 20 de ani… Mda, nostalgii. Acum insa e nevoie de actiune maxima, pentru ca le-am reperat pe romance si vrem sa sarim inapoi grilajul. Niste tipi din coada se uita la noi si ne spun intr-o romana destul de stricata, dar perfect inteligibila: „Romani. Smecheri. Mafia”. Noi le explicam cum ca am stat la coada, dar a trebuit sa iesim din rand, sa mergem la poze. Ei continua sa vorbeasca, de aceasta data in bulgareste, asa ca nu mai intelegem, deci ne introducem, din nou, in multimea de la coada.

Ajungem aproape de intrarea in caldirea gondolei,

doar ca aici ne asteapta o surpriza. Mai avem de parcurs o distanta destul de mare pana la gondola, deoarece gondola se afla la capatul unor scari, pana la care mai sunt vreo 10 metri de la intrare. Asa ca mai avem de asteptat, iar coada sta destul de mult in loc, pentru ca e un culoar special pe care merg rapid cei care au legatura cu concursul de schi. In fine, dupa o ora jumatate navalim in gondola. Slava Domnului! Azi chiar ca vom schia. Gondola ne duce vreo 20 de minute, dupa care ajungem la un platou, de unde vedem partia frumos amenajata pentru concurs,

partie care se numeste Alberto Tomba.

Luam un telescaun, apoi inca unul si ajungem in final in varful domeniului schiabil din Bansko. Dupa mai mult de doua ore de cand am plecat de la hotel, punem schiul pe partie. Impresii la cald: partii foarte bine batute, desi cu zapada putin cam tare. Foarte multa lume pe partii, dar asta probabil si pentru ca partiile care au legatura cu concursul de schi sunt inchise. Telescaune in numar de 5 (cel putin atatea am numarat azi). Pauza de pranz am sperat sa o petrec savurand o „gulasch suppe”, dar, cum nu sunt in Austria, m-am multumit cu un fel de frigaruie de pui, foarte gustoasa, ce-i drept. Preturile la mancare sunt destul de piperate: un vin fiert 7 leva (aprox. 14 lei), o bere 6 leva (aprox. 12 lei), o portie de cartofi prajiti 6 leva, iar oferta este foarte redusa. Am revenit, apoi, pe partii, unde am schiat cu spor pana la ora 4 dupa-amiaza, cand am inceput sa coboram. Am ajuns mai intai pana la locul unde ne lasase gondola si de acolo am luat-o pe un drum de aproximativ 10 kilometri, care ne-a dus pana jos. Singura observatie ar fi ca, la un moment dat, era atat de multa lume pe partia albastra pe care coboram (e, de altfel, singura varianta de coborare pe schiuri pana in statiune, cealalta fiind sa iei gondola inapoi) incat, facand abstractie de zapada, aveai senzatia ca esti pe litoral. Nu neaparat la Marea Neagra, posibil si la Albena sau la Nisipurile de Aur. De la gondola am luat busul si ne-am intors la hotel. E si maine o zi. Si poimaine alta.