Prima seara la Bansko

Detalii
Comentarii
Galerie foto

Nu va asteptati la vreo picanterie, nu de alta dar am ajuns in Bansko, unde ne-am cazat la apartamentele din hotelul Mount View Lodge, dupa doar … 13 de ore de la plecarea matinală din Brasov (ora 5,30). In apartamentul cu pricina ma aflu chiar in acest moment, de aici transmit, mai precis din varful unui pat dublu, imbracat cu o invelitoare de culoare rosie, din acelasi material cu draperiile. Dormitorul da intr-un balcon mare, care ar trebui sa dezvaluie o priveliste asupra muntilor – a se vede denumirea hotelului. Cum e deja noapte, nu am putut admira decat vreo 4, 5 stele razlete si o optime de luna sfioasa.

Sa o luam cu inceputul. Asadar, plecarea - la ora 5,30 din Brasov. Calatorie agreabila pana la intrare in Bucuresti. Singura observatie ar fi drumul destul de aglomerat – dar asta e o chestiune cu care ne-am obisnuit. La Bucuresti se supune la vot daca sa continuam pe centura sau sa taiem Bucurestiul de-a
dreptul. Optam pentru a doua varianta. Bucurestiul are aerul obisnuit, de trafic inghesuit – dar totusi nu excesiv in acesta dimineata –, de soferi blazati, resemnati sa isi petreaca un sfert din viata (??) in masina. Ceva nou in imaginea capitalei – gramezile de zapada murdara, transformate de fapt in mormane de gheata zgrumturoasa maronie. Traversam orasul de la nord la sud si iesim pe Bulevardul Giurgiu (sau sa fie Calea Giurgiu?), de unde inaintam victorios spre granita. Soare mult, zapada vesela pe campuri, genul de peisaj naiv de iarna, intalnit in felicitarile cu iarna care plac nostalgicilor. Ajungem la granita. Prezentam buletinele, spunem destinatia si trecem la vecinii nostri.

Bulgaria am vazut-o prima data in 1990 – cand am dat o fuga pana la Nisipurile de Aur. Nu am nicio amintire prea clara din Bulgaria de atunci, desi stiu ca am asteptat multe ore la granita, timp in care a trebuit sa si mancam tot ce puteam din provizii, pentru ca am aflat doar la granita ca nu aveam voie
sa trecem cu nici un fel de mancare… Am facut apoi o vizita la Burgas prin 2000. Nici de atunci nu tin minte cine stie ce. Si vizitele obligatorii cu motorul de la Vama Veche la Sabla. De acolo amintirile sunt proaspete, dar despre asta intr-o alta postare.

Revenind la traseul nostru, am asteptat cu curiozitate sa vad ce impresie imi produce tara. Intrarea in tara. Sate mici si monocrome – totul gri vestejit. Mi-am impus sa am rabdare, sa acord credit. Am mai mers 50 de kilometri, apoi 100, 150. Uf! Un peisaj dezolant, deplorabil. Case paraginite, unele pe jumatate distruse, multe parasite. Fabrici abandonate. Oameni extrem de putini. Trist, deprimant de-a dreptul. Mi-am zis sa am rabdare pana in Sofia, unde sa vad… inteligenta tarii. Blocuri inalte, am numarat 14, 15 etaje. Urate, comuniste. Cu tencuiala veche si zdrentuita. Ici si acolo cate un aparat mobil de aer conditionat. Piatra cubica pe majoritatea strazilor. Romania acum 15 ani. Am vazut si martisoare de vanzare la tarabe.

Din Sofia ne-am indreptat spre Bansko, destinatia finala. Peisajul s-a schimbat, prin aparitia muntilor. Nu i-am putut admira prea mult, pentru ca s-a lasat intunericul, asa ca am comutat pe pilot automat (vorba vine) si ne-am setat sa ajungem in Bansko. Am ajuns intr-un sfarsit. Am gasit cu ajutorul
tehnologiei hotelul Mount View Lodge. Gata pentru azi. M-am retras in camera de care v-am povestit mancand un mar mic, galben, parfumat si neaparat bio, din plasa pe care tatal meu a pregatit-o pentru fiica lui cea schioare. Bun mar, papa!

Apropo de schiori, maine, 25.02 aici, la Bansko, este penultima zi a Campionatului Mondial de Ski.
Asa ca, vorba unei tipe din gasca, bine am venit la Banscau. Noapte buna. V-as fi zis in bulgareste, dar e prematur (adica habar n-am). Revin cu noutati.