Goood chiiicken in Paattaayaaaa

Pentru ca excursia planificata in Grecia a picat cu brio (fara sa am decat marele merit de a nu mai avea loc in masini), am decis, acum 3 ani, sa imi organizez eu insami o excursie pentru mine insami si unde doresc eu insami. De preferat ceva cat mai exotic. Zis si facut. M-am uitat pe o harta geografica a lumii si am decis ca

o destinatie potrivita ar fi Asia, iar din Asia, de ce nu Thailanda?

Decizia odata luata, lucrurile au evoluat firesc: gasit bilete de avion, cazare la hotel de 4 stele cu mic dejun inclus, 8 zile in Pattaya si 3 in Bangkok si la drum. Escala in Helsinki (nod catre Asia) si apoi zbor de vreo 9 ore pana in Bangkok. Pe aeroport, suntem intampinati cu niste fructe traditionale, am aflat mai tarziu ca este vorba de litchi. Ceea ce te izbeste la iesire din aeroport este mirosul absolut unic format din: ploaie, pamant dupa ploaie, fructe exotice, mare, sare, umiditate, fructe de mare. Un miros greu, senzual, unic.

Eram deja a doua seara in Pattaya

(thailandezii au un fel propriu de a lungi toate vocalele, drept pentru care Pattaya se rosteste un fel de paattaaayaaaa). Vazusem vanzatorii ambulanti cu cele mai ciudate mancaruri, gandaci de toate felurile prajiti (am gustat unul si am simtit niste oscioare foarte fine prajite), fructe de mare proaspete, capete si labe de rata, fructe exotice. Revarsarea de arome specific thailandeze era deja prea mult pentru niste europeni, asa incat am hotarat sa mananc ceva de pui.

La un colt de strada, o thailandeza fara varsta, vanzand frigarui.

Intr-o engleza o hotarata o intreb daca frigaruile respective sunt de chicken. La care, razand cu toata gura, foarte fericita, femeia imi raspunde: ya, thiiis chiiicken, goooood chiiiiken. Asa ca nu imi ramane nimic de facut decat sa achit cei 20 de thai bati si sa imi iau doua frigarui de chiiiicken, gooood chiiicken. Frigaruile miros a pui, dar nu numai. Ma gandesc ca o fi vorba de condimentele pe care eu nu le cunosc si atac hotarata micile bucatele de carne de pe prima frigaruie. Din cauza luminii precare de pe strada aflata in plina noapte, nu ma dumiresc ce parte a puiului am ocazia sa savurez. Iau o bucata. Mestec. Ceva nu mi se pare prea in ordine. Cam grasa bucatica aia. Ma duc sub un felinar si ma uit cu atentie la ceea ce tocmai degustasem. Intr-adevar chicken. Acuma, nu stiu cat de good chicken.

Ce mancam? Tartite de pui.

Ma uit cu indignare la restul tartitelor frumos aliniate. Decid ca e prea mult pentru mine, ma descotorosesc de prima frigaruie. O atac pe a doua. Bucatele de pui mult mai lungi si mai subtiri. Condimente din belsug. Pui, e adevarat, dar tot ceva ciudat. Hmmm. Al doilea felinar, pentru a studia ce parte din pui se infasoara pe aceasta a doua frigaruie. Mda. Intestine de pui… No comment. Din acel moment am hotarat ca, daca e bal, bal sa fie! Asa ca am comandat restul zilelor ramase specialitatile cele mai … speciale, renuntand total la goooood chiiiicken.