Bucovina

La inceputul acestei luni (ianuarie 2012) am mers pentru prima data in Bucovina. Escapada realizata cel mai aproape de acest tinut se consemna in 1990, cand am ajuns pana in tinutul Neamtului, unde am vazut Agapia, Vartec si manastirea Neamtului. Dar cum lucrurile se intamplasera cu mai bine de 20 de ani in urma, nu strica niciodata o reimprospatare a memoriei, plus, bonus, vizitarea Bucovinei. Prima parte a itinerariului a fost din Brasov in Iasi, unde am si ramas peste noapte. Dat fiind anotimpul absolut rece, nu am putut vedea Copoul, Biserica Trei Ierarhi sau Palatul Culturii. Ramane pentru la primavara. A doua zi am plecat din Iasi, pe traseul Targu Frumos, Pascani, Falticeni.

Cu prima oprire la Voronet,

manastirea arhicunoscuta pentru frescele exterioare pictate cu celebrul albastru de Voronet. Am platit taxa de intrare (manastirea Voronet este monument UNESCO) si am intrat in curtea manastirii construite in 1488 de catre Stefan cel Mare. Ce mi-a atras atentia a fost partea superioara a constructiei care semana cu borurile largi ale unei palarii. Unul din peretii exteriori fusese mult mai expus intemperiilor, asa ca frescele erau destul de deteriorate. Poate pentru ca era prea frig, poate pentru ca imaginea din mintea mea asociata Voronetului era mult mai impozanta, cert este ca am apreciat implicatiile istorice si cultural, dar nu am simtit ceva mai profund. Maturul blazat din mine astepta un fior. N-a venit.

Am parasit Voronetul si am pornit mai departe spre manastirea Sucevita,

la care ne-am oprit brusc, tocmai cand ne pregateam sa intrebam pe cineva din partea locului unde se afla manastirea. Acelasi stil arhitectural gen palarie sau ciuperca. Dar aici alta senzatie. Biserica e mult mai mare si intr-un anume mod coplesitoare. Am intrat inauntru unde era ingrozitor de frig. In acel frig de nesuportat o maicuta statea cuminte si vindea obiecte religioase. Puterea credintei… Sucevita a miscat putin blazarea din mine. Manastirea transmite superioritate. Te simti mic, neinsemnat. Dar superioritatea e exclusiv rece. Implacabila.

Am parasit manastirea Sucevita si am pornit vijelios spre Putna.

Unde nu exista taxa de intrare. Si unde totul arata foarte bine ingrijit: curtea manastirii, interiorul bisericii. Dar nu am scapat de o senzatie de comercial, de muzeu, de turism. Mi s-a parut ca profanul a invins sacrul. Pe drumul de intoarcere spre Iasi am vazut chilia lui Daniil Sihastrul. Prima parte a excursiei a luat sfarsit. Acum pot sa spun: si eu am fost in Bucovina. Cu amalgamul de senzatii in cap, ma gandesc de ce merg oamenii acolo:
Sa se reculeaga la manastiri
Sa isi satisfaca pornirile religioase (dare de pomelnice, aprindere de lumanari)
Sa bifeze niste locuri de vizitat
Sa mai plece pur si simplu de acasa
Sa paseasca pe urmele istoriei (ce tare suna a cliseu)
Sa isi cunoasca mai bine tara (idem)
Etc etc…
Pana la urma, fiecare cu motivatia lui.