Bansko (Bulgaria): a patra zi la schi

Detalii
Comentarii
Galerie foto

S-a intrat, deja, intr-un fel de rutina: trezit, echipat, coborat la receptie, luat bus, asezat la coada. Prima abatare de la rutina a constituit-o coada care era foarte anemica. In 20 de minute ne-am aflat instalati comod intr-o gondola impreuna cu alti 3 greci, care au vorbit non-stop si s-au amuzat teribil de tare pe seama cuvantului scrable… Nu stiu daca se refereau la jocul cu acelasi nume (scrabble) sau insemna altceva. Cert este ca ei s-au distrat copios, spunand scrable (dar pronuntat fonetic, nu ca in engleza).

Drumul cu gondola a fost extrem de lung – aproximativ 35 de minute.

Aveam sa aflam, foarte curand, de ce era atat de liber si de ce gondola a mers atat de incet. Am ajuns la platoul gondolei si am constat ca nu merge decat un singur telescaun, la care, evident, ca era coada. Am omis sa va spun ca temperatura nu mai era la fel de scazuta ca ieri, dar batea vantul rau si ningea, drept pentru care telescaunele care duceau in varf erau absolut toate inchise. Partia pe care schiasem exatic ieri – Stara Pista – era deservita atat de un teleschi, cat si de singurul telescaunul functionabil. Dar, spre deosebire de ieri, pe partie erau astazi foarte multi oameni, vantul batea in rafale, iar portiunile de zapada alternau voios cu cele de gheata.

Dupa vreo 3 ture cu teleschiul, am decis sa coboram pe partia Bansko

(drumul prin padure care duce pana jos, de unde se ia gondola) pana la intermediara si sa vedem daca functioneaza teleschiul pentru partiile 15 si 16 (Chalin Valog 1 si Chalin Valog 2). Teleschiul (singurul acoperit din tot domeniul schiabil Bansko) functiona. Asa ca ne-am imbarcat si am pornit sa crosetam de zor partiile amintite mai sus, prima – numarul 15 –, avand portiunea chiar de la inceput de dificultate ridicata si apoi fiind de dificultate medie. Cea de a doua partie, 16 – fiind in intregime neagra (dificultate ridicata). Singura problema cu cele 2 partii era constituita tot de portiunile de gheata care te impiedicau sa iti arati toata masura talentului. Dupa alte cateva ture cu teleschiul, ne-am oprit la baza si am mancat o portie de cartofi prajiti cu ketchup si maioneaza (5 leva).

La masa noastra a stat si bulgarul Nikolai,

care a socializat de zor cu noi: ne-a spus ca locuieste in Bansko, se ocupa de cai – are o ferma, schiaza de 15 ani si, de curand, a trecut la placa. Nazdrave (noroc), Nikolai, esti un bulgar pe cinste! Nu acelasi lucru l-as putea spune si despre englezul cu care am urcat, la un moment dat, in telescaun si care, la dorinta noastra de a trage copertina din plastic peste noi, asa incat ninsoare abundenta sa nu ne transforme in omuleti de zapada, a intrebat foarte ironic: is it too windy for You? Vant nu era intr-adevar, dar ningea cu sarg.

In fine, o fi fost umor englezesc.

Ca si condiment al acestei zile de schi, mi-am propus o tura de coborare exact pe sub telescaun, prin padure. Ceea ce am si facut. Din pacate, vremea destul de proasta (ceata, lumina slaba), plus talentele mele de fotograf… amator rau e posibil sa fi distorsionat in fotografii imaginile pe care le-am surprins in coborarea-mi solitara. Am mai facut cateva ture si apoi, telescaunele oprindu-se la ora 16,15 – apropo, stiti ce nu am vazut absolut deloc la instalatiile de cablu? Ceasuri – am pornit spre partia 1, care sa ne duca in parcare in Bansko. De unde , fix la ora 17,00 am fost luati de Peugeot-ul argintiu si dusi la hotel. Si asa s-a mai terminat o zi.