Agonie si extaz in a treia zi de schi la Bansko

Detalii
Comentarii
Galerie foto

Trezirea a fost domoala, la rezonabila ora 9. Busul a venit cuminte la ora 9.30, asa ca am ajuns repede-repede la… coada, desigur. Doar ca, de aceasta data, statul la coada a insumat o jumatate de ora, adica absolut rezonabil, date fiind cele intamplate in zilele trecute. Soare, voie buna. Aproape extaz, ce mai. Ne dam jos din gondola si luam telescaunul pentru a ajunge in varf. Incepe cosmarul. Mai intai imi spun ca mi se pare ca este frig. De fapt, nu frig, ci foarte frig, extrem de frig. Dupa vreo doua minute petrecute in telescaun decid ca nu mi se pare deloc, este cu adevarat crunt de frig. Ma linistesc, totusi, gandindu-ma la haina pe care o am in rucsac. Dupa cateva minute, ne dam jos de pe telescaun.

Atacam partia cu numarul 4 – Balkaniada.

V-am spus ca voi incepe sa le invat denumirile. Frigul este taios, dusmanos, cainos de-a dreptul. Imi ingheata fata. Ne oprim rapid la prima cabana intalnita in drum si ma echipez temeinic: cagula, peste care caciula, peste care ochelari de schi, peste care gluga (vezi galeria foto). Plus haina cu pricina din rucsac. Pornim la drum. Este ceva mai bine cateva secunde, dupa care imi dau seama ca imi ingheata primele falange ale degetelor. Cagula si ochelarii de schi imi camufleaza in intregime intreaga fata, dar aerul pe care il respir pe nas este dureros de rece. Nuuu! N-am patit asa ceva cred ca niciodata. Imi vine sa plang de frig. Incerc sa trag de schiuri cat pot, sa depun cat mai mult efort, doar-doar ma mai incalzesc un pic. Nici pomeneala! Nu mai vreau nimic. Doar o cabana cat mai calduroasa. Un ceai, un vin fiert, o tuica fiarta. Uf! Schiul se presupune ca trebuie sa aduca placere. Ce placere, domnule...

Este agonie de-a dreptul.

Ne oprim, din nou, la cabana. Facem pauza de pranz, ocazie cu care eu imi iau un fel de gratar din pui, pentru care platesc 14 leva (adica aproximativ 30 de lei). Acum chiar ca am motiv de plans. Glumesc! Nu plang, dar nici nu stiu ce sa fac sa scap de frig. In cabana este destul de rece. Cobor la baie unde petrec aproximativ 10 minute imbratisand caloriferul si dand din cand in cand drumul la aerul fierbinte de la uscatorul de maini. Nu sunt singura persoana care cauta apropierea unui calorifer. Agonia e generalizata printre schiori. Cand revin in sala de mese, vad o fetita careia ii clantane dintii. Cine ne-o fi punand sa ne chinuim benevol si pe banii nostri? Ma echipez si, cu strangere de inima, ies din cabana. Agonia continua, dar nu pentru mult timp, pentru ca,

pe drumul catre Bunderishka Paliana (platoul gondolei)

observ un teleschi pe o partie pe care nu am fost niciodata. Si asa ajungem noi pe partia Stara Pista. Partia este excelenta – de fapt, toate partiile pe care am inghetat pana acum se afla intr-o stare foarte buna, semn ca fusesera batute cu temeinicie si constinciozitate de ratrace toata noaptea. Dar nu doar starea partiei este una foarte buna. Ci si temperatura pare sa fie mult mai ridicata. Poate pentru ca partia e protejata de brazi pe ambele parti si scaldata in razele soarelui. Dupa primele coborari se instaureaza extazul. E foarte bine!

Si schiem, schiem, schiem.

Viraje lungi, viraje scurte, ridicare, coborare, punctare si tot asa. Incepe sa imi placa schiul. Din ce in ce mai mult. Facem astfel vreo 7, 8 urcari cu teleschiul, constatam ca este si un telescaun care duce putin mai sus, asa ca urcam si cu telescaunul, dupa care vine umbra. Si implicit frigul. Gata extazul! Facem ultima tura inainte de coborarea pana jos la parcare. Inghet din nou. Miscarile mele devin frante, dezarticulate. Reincepe agonia. Mi-e infernal de frig. Cu chiu, cu vai ajungem jos. Nu mai vreau nimic. Doar un dus fierbinte si sa ma bag in pat. Si cand te gandesti ca omul vine in concediu sa se relaxeze, sa se simta bine…

Azi, pe partie, au fost -20 de grade.

Daca luam in considerare si vantul care batea din cand in cand, intelegeti ca nu am exagerat cu nimic apropo de agonie si extaz. Chiar daca fara Irving Stone sau Michelangelo. Doar cu Blondi, temerara la Bansko.