A doua zi de schi propriu-zis la Bansko

Detalii
Comentarii
Galerie foto

Trezirea - de aceasta data la ora 9,00 (am inceput sa ma respect!). Am coborat sa prindem busul de 9,30, care ne-a dus gloriosi spre partie. Acum, ca s-a terminat Campionatul Mondial, ar trebui sa putem schia si noi in liniste. Parcari aproape goale. Semn bun. De departe, par sa fie ceva oameni la gondola. Ne apropiem, ajungem, dam schiurile jos din masina si pornim spre coada. Da. Cum de ce ti-e frica de-aia nu scapi, coada este din nou - la fel ca ieri si alaltaieri – foarte mare. Se poate observa in pozele din galeria foto ca nu exagerez. Am petrecut pe ceas o ora fara doua minute din momentul in care ne-am asezat la coada pana cand am urcat in gondola. Drumul cu gondola a durat – tot cronomentrat – 17 minute.

Din platoul de unde ne-a lasat gondola, am luat telescaunul si am urcat pana in varful Todorka.

(Aici se impune o corectura la una din postarile anterioare despre Bansko, in care vorbeam de varful Vihren - telescaunele nu duc acolo, ci in varful Todorka, 2.746 metri). Pana cand voi pleca din Bulgaria, poate ma pun putin la punct si cu ceva geografie). Spre deosebire de ziua de ieri, cand soarele ne invita la poze, iar partiile batute bine de tot – la viteza, adrenalina si coborare cu avant –, astazi vremea a fost una destul de cetoasa, tulbure, neclara. Partiile erau pline de zapada proaspata (a nins toata noaptea), dar care nu era deloc batuta si se mai formasera si hopuri. Asa ca s-a schiat destul de incet si pe cat posibil tehnic,

dar partia, oricum, a solicitat din plin genunchii si cvadricepsii.

Din nou, lume multa, cu multi schiori imprudenti, drept pentru care am vazut si doua accidente destul de serioase pe partie. Cum ne spuneau ai nostrii cand eram mici: atentie la neatentie! La pranz, ne-am reunit toata gasca la restaurantul Goat, unde am mancat o supa de pui (mai degraba un fel de ciorba de pui, care mie nu mi-a placut deloc) pe care am dat 6 leva. Dupa pauza de pranz, am decis sa atacam, eroic, partia Alberto Tomba, cea pe care s-a desfasurat ieri concursul de schi.

Pe partia Alberto Tomba,

rebotezata hazliu de o tipa din gasca – partia Umberto Eco - am trait senzatii de schi, la nivel… mondial, in timp ce am parcurs prima jumatate a partiei. In a doua jumatate, combinatia de pe jos era una de hopuri incarcate de zapada alternand cu portiuni de gheata ca pe cel mai bine pregatit patinoar. In timp ce coboram, ma intrebam cum a fost posibil sa se schieze ieri pe acest patinoar inclinat. Si sa se schieze de-devaratelea. Raspunsul ar putea consta in diferenta dintre sportivii de performanta si schiorii de un concediu la Bansko… Cu ocazia exploatarii partiei A.T. am parcurs aproape toate traseele schiabile din acest munte. Nu le stiu inca dupa nume, dar probabil urmeaza.

Seara am incheiat-o la o taverna bulgareasca

(nu i-am retinut numele pentru ca se foloseste alfabetul chirilic de care eu imi aduc aminte vag din studiile de pe vremea cand eram la facultate), unde am mancat o portie absolut delicioasa de calamar cu branza feta. Nota 10 ospatarului care ne-a servit impecabil, facandu-ne recomandari excelente intr-o limba engleza foarte coerenta,servindu-ne ireprosabil, aducandu-ne vin din partea casei si invitandu-ne sa revenim. Blagodaria!